...Dupa doua luni alinarea in bratele unui copil prins in corpul unui adult. el nu vroia sa creasca, dar timpul s-a dovedit a fi mai puternic decat dorinta lui. mi l-a luat din cale pe acel drog. pentru o clipa am fost fericita. uitasem de tot. roata s-a intors. my tiny peter pan a fugit din lumea mea si m-a lasat cu o dorinta nebuna... dorinta care inca nu descoperise pestisorul de aur sa o implineasca. drogul meu imi alerga iar prin vene si cerea ce el nu a adus niciodata in discutie. fidelitate in timp ce el ma lasase in sevraj. nu i-a pasat si acum cerea sa fie stapan peste intregul meu univers. nu prea ma aveam ce sa-i ofer. nu il mai vedeam cu aceiasi ochi. cum puteam sa-i explic? credeam ca voi sterge cu buretele zilele negre si va fi din nou that windy day on the beach. sad... dar nu a mai facut fata. m-a lasat descoperita. in mijlocul drumului. abia apucasem sa ridic privirea cand el deja luase o hotarare. nu ma mai recunostea... cat putea sa alerg dupa el? devenisem penibila. m-am pus in locul lor si am vazut ca nu e deloc placut. m-am schimbat si mi-am gasit in sfrasit drumul. acum totul s-a calmat. astept doar o zi cu soare. o zi in cae voi vedea iar plaja cu aceiasi ochi. inca mai am emotii cand trec pe langa locul unde ne-am vazut prima oara. inca ma mai doare semnul de spate lasat de my peter pan. il ating si imi musc buzele...
a fost o nebunie. trebuia sa trec prin asta. acum stiu sigur unde stau si in ce cred. lovitura asta m-a facut mai echilibrata, mai intensa, traiesc totul cu mai mult suflet si mai multa minte. daca nu a fost sa fie, stiu ca oricum viata ne va aduce din nou fata in fata. si atunci stiu sigur ca nu va fi randul meu sa sufar. atunci voi nepasatoare si poate un pic mai egoista.
trecutul ramane in urma...
a ramas o amintire dureros de dulce...
"te iubesc" nu va fi in lumea mea decat un cuvant nerostit...